Când ți-e fața amărâtă
Și ți-e inima-n suspine
Frate-i cel ce ți-o sărută,
Că-ți dă mângâiere multă.
Când e veselă și bine,
Ți-o sărută orișicine.

Cine prea se-ncrede-n alții
Deseori se-nșală,
Că din câte-s vânturate
Sunt puține-adevărate,
Multe-s doar spoială,
Păcat și vorbărie goală.

Când omul pierde drumul,
Apucă orice căi.
Când leapădă părinții,
Sigur ocărăște sfinții
Și găsește prieteni răi,
Pentru a trăi ca ei.

Când se rupe o verigă,
Se desface lanțul bun.
Cel ce face dezbinare,
Face-a lui satan lucrare,
Face-o crimă de nebun.
Să nu mergi cu el pe drum!

Nu fi prieten niciodată
Cu-n nedrept și-un mincinos!
El e schimbător ca vremea,
Cu dreptatea des glumea,
Urmărind al său folos:
Om firesc, necredincios.

Dacă n-are el nici cinste,
Nici rușine, nici cuvânt,
Ce-ar mai fi pe lume care
Să-l salveze din pierzare,
Să-i dea preț și crezământ,
Când el urăște tot ce-i sfânt?

Prietenul adevărat
Se dovedește pe traseu.
Nu-l cunoști când ești bogat
Și cu de toate-ndestulat.
Ți-l trimite Dumnezeu
Numai când ajungi la greu.
Amin. (Duminică, 25 aprilie 2021)